Chişinău: loc şi locuire
Aceasta prezentare va încerca, mai întîi, o clarificare minimală a noţiunilor “loc”, “locuire” şi “construire” din perspectvă fenomenologică/heideggeriană, care consideră că locuirea este chiar fiinţarea/fiinţa, iar locuirea face posibilă construirea ca îngrijire şi edificare (această perspectivă fiind singură perspectivă teoretică acum accesibilă autoarei pentru a aborda, cu mijloacele familare, o temă, de altfel mult mai concretă, precum identitatea unui loc/oraş). Prezentarea nu va face o aplicare a noţiunilor la “cazul” oraşului Chişinău, ci va încerca sa explice disconfortul (autoarei) apărut atunci cînd încerca să abordeze/să gîndească concomintent noţiunea de locuire şi tema propusă, de exemplu: dacă omul şi zidirile sale sunt “o singură fiinţare”, atunci ce ar trebui să spunem despre oraşul cu atîtea zidiri precare precum este Chişinăul ? etc, etc. Prezentarea va include mai multe percepţii (ale vorbitorului/autoarei) asupra Chişinăului, iar cea mai mare parte din ele vizează Chişinăul ca loc al memoriei, memoria fiind şi structura oricărei identităţi. În final, prezentarea va reveni la perspectiva teoretică / fenomenologică asupra locuirii, amendînd-o chiar, căci nu ţine cont de locuirea-împreună, atît printe contemporani cît şi între generaţii.
Colocviile Chisinaului 